•  

    Revoluţia votului începe cu tine

    Bine ai venit în Voteşti! Aici este locul exclusiv al celor care votează!

    Indiferent cum: pro sau contra unui candidat sau – pur şi simplu – împotriva a orice! Aici eşti liber să validezi, dar şi să anulezi orice şi pe oricine prin votul tău! Un candidat carismatic, o idee măreaţă, un sistem mai eficient, o lume mai bună, un viitor mai promiţător sau o viaţă mai frumoasă! Toate acestea se pot transforma în realitate prin exercitarea dreptului de a vota. Totodată, reversul acestora – de exemplu, un candidat malefic sau un sistem manipulator -  poate fi blocat tot prin puterea votului!

    Voteşti este spaţiul virtual al tuturor celor cărora le pasă! Voteşti îi unifică pe toţi românii pro-activi din spaţiul real cu scopul asumat şi aplicat de a încuraja dreptul constituţional de a vota! TU ce faci cu singura ta putere pe care ţi-a dăruit-o cu adevărat democraţia?

    După aproape jumătate de secol, în care părinţii şi bunicii tăi nu au putut vota din cauza cumplitului regim comunist, din 1990 încoace fragila democraţie a rezistat şi datorită votului liber! Dincolo de controverse, frustrări, împliniri pasagere, amăgiri şi dezamăgiri, TU nu te-ai resemnat! După 25 de ani de schimbări în rău şi de pseudo-schimbări în bine, TU ştii că un singur lucru nu s-a schimbat: votul liber! Iar puterea de a vota nu ţi-o poate lua nimeni…

    Aici, în Voteşti, TU nu laşi pe nimeni altcineva să hotărască pentru tine! Dacă ai face-o, ar fi ca şi cum ţi-ai anula toate idealurile şi visurile! Atât ale tale, cât şi ale celor care vin după tine! TU hotărăşti ce fel de ţară vrei să laşi copiilor tăi! Poate că unii nu ştiu, nu vor să afle sau, pur şi simplu, nu le pasă că pentru această libertate a votului s-a plătit, cândva, cu viaţa… Dar poate că, în noiembrie, la aproape un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, TU poţi înfăptui, împreună cu noi, o nouă revoluţie! Iar aici în Voteşti noi declanşăm “Revoluţia Votului”!

    Alătură-te demersului nostru şi visul se poate transforma în realitate: cea mai mare prezenţă la vot din istoria post-decembrista! Vino în Voteşti, spaţiul virtual cu mare suprapunere în realul urban, care a abolit absenteismul! Şi, nu uita motivaţia esenţială a iniţiativei noastre care poate schimba neaştept de multe:

    REVOLUŢIA VOTULUI ÎNCEPE CU TINE!

vreaupresedinte.ro

 

Proştii suntem noi

15 nov 2015 17 afisari
Proştii suntem noi

Fiecare zi care trece din viaţa asta lasă în urma ei o poveste. Povestea pe care vreau să v-o spun azi nu e despre ieri sau alaltăieri, este despre ce s-a întâmplat acum 6561 de zile. Pe 3 noiembrie 1996. 

Dacă nu vă spune nimic, vă reamintesc. Pe 3 noiembrie 1996 s-a desfăşurat primul tur al alegerilor prezidenţiale. Primele după Revoluţie la care am participat ca observator al unei organizaţii nonguvernamentale.

Cineva a venit la secţia de votare şi a făcut o cerere pentru urna mobilă, pentru nişte vecini care nu se puteau deplasa. Am mers mai pe după-amiază, într-un bloc de garsoniere confort doi, spre trei aş zice, de lângă Piaţa Drumul Taberei.

Era o zi senină în Bucureşti, cu soare, dar cu un frig pătrunzător pe care îl simţeai mai umed când intrai în blocul unde doar liftul părea că mai mişcă. Din spatele uşii unui apartament de la etajul şapte, la capăt de culoar, un bătrân - gândindu-mă acum aducea cu domnul Lăzărescu lui Cristi Puiu - „Intraţi! Intraţi!”, cu o voce vie care nu se potrivea neam cu înfăţişarea. A luat-o şchiopătând înainte, mai mult târându-se decât mergând. În casa modestă, dar foarte curată, m-a trăznit de cum am intrat un miros de boală, acel miros de spital şi de om care trage să moară. Două paturi, unul din care abia se ridicase bătrânul, în celălalt o femeie, ridicată pe pernă, stând sub plapumă, îmbrăcată cu un capot de finet, cu o căciulă în cap şi schiţând un zâmbet stins. „Luaţi un scaun, să vă aduc ceva, un ceai?”, ne-a întrebat bătrânul arătându-ne din ochi două scaune. L-am refuzat, cu un sentiment de mare vinovăţie şi gândindu-mă ce le-a mai venit oamenilor ăstora să ceară urna să voteze. Recunosc, n-am avut curaj să-i întreb.

„Gata! Asta a fost. E ultima oară!”, a spart tăcerea bătrânul, căutând cu mâna tremurând deschizătura din urna mobilă care i-a înghiţit încet buletinul de vot. „Nu mai e pentru noi, că nu mai apucăm, dar măcar pentru voi”. Nu mai ţin minte cum îi chema, însă, de fiecare dată când îmi aduc aminte, cuvintele astea îmi intră în creier ca un cui bătut cu ciocanul.

Pentru mine însă, ziua de 3 noiembrie 1996 nu este o poveste tristă.

Le-am spus-o, când am avut ocazia, prietenilor mei. O spun acum mai departe. Dintr-un singur motiv: nici nu mai ştiu de câte ori n-am auzit, în ultima vreme, în jurul meu oameni, nu puţini, spunând tot mai des: Nu merg la vot, nu am pe cine alege, oricum iese cine trebuie, proştii votează, ei decid  ş.a.m.d. Tot făcând planul unei măreţe revoluţii să răstoarne sistemul, ajung până la urmă să-i fie de fapt complici. Pentru că sistemul nu este ceva pe care îl fac doar alţii, sistemul este acela pe care îl facem şi noi. Iar atunci când ţipând ne ascundem în spatele lui „proştii decid”, avem dreptate, doar că proştii suntem noi.

Pentru mine, ziua de 3 noiembrie 1996 nu este o poveste tristă. Ar fi doar dacă renunţând la visurile noastre, le-am omorî şi pe ale altora.

(Clarice Dinu)
 

Comentarii