•  

    Revoluţia votului începe cu tine

    Bine ai venit în Voteşti! Aici este locul exclusiv al celor care votează!

    Indiferent cum: pro sau contra unui candidat sau – pur şi simplu – împotriva a orice! Aici eşti liber să validezi, dar şi să anulezi orice şi pe oricine prin votul tău! Un candidat carismatic, o idee măreaţă, un sistem mai eficient, o lume mai bună, un viitor mai promiţător sau o viaţă mai frumoasă! Toate acestea se pot transforma în realitate prin exercitarea dreptului de a vota. Totodată, reversul acestora – de exemplu, un candidat malefic sau un sistem manipulator -  poate fi blocat tot prin puterea votului!

    Voteşti este spaţiul virtual al tuturor celor cărora le pasă! Voteşti îi unifică pe toţi românii pro-activi din spaţiul real cu scopul asumat şi aplicat de a încuraja dreptul constituţional de a vota! TU ce faci cu singura ta putere pe care ţi-a dăruit-o cu adevărat democraţia?

    După aproape jumătate de secol, în care părinţii şi bunicii tăi nu au putut vota din cauza cumplitului regim comunist, din 1990 încoace fragila democraţie a rezistat şi datorită votului liber! Dincolo de controverse, frustrări, împliniri pasagere, amăgiri şi dezamăgiri, TU nu te-ai resemnat! După 25 de ani de schimbări în rău şi de pseudo-schimbări în bine, TU ştii că un singur lucru nu s-a schimbat: votul liber! Iar puterea de a vota nu ţi-o poate lua nimeni…

    Aici, în Voteşti, TU nu laşi pe nimeni altcineva să hotărască pentru tine! Dacă ai face-o, ar fi ca şi cum ţi-ai anula toate idealurile şi visurile! Atât ale tale, cât şi ale celor care vin după tine! TU hotărăşti ce fel de ţară vrei să laşi copiilor tăi! Poate că unii nu ştiu, nu vor să afle sau, pur şi simplu, nu le pasă că pentru această libertate a votului s-a plătit, cândva, cu viaţa… Dar poate că, în noiembrie, la aproape un sfert de secol de la Revoluţia din 1989, TU poţi înfăptui, împreună cu noi, o nouă revoluţie! Iar aici în Voteşti noi declanşăm “Revoluţia Votului”!

    Alătură-te demersului nostru şi visul se poate transforma în realitate: cea mai mare prezenţă la vot din istoria post-decembrista! Vino în Voteşti, spaţiul virtual cu mare suprapunere în realul urban, care a abolit absenteismul! Şi, nu uita motivaţia esenţială a iniţiativei noastre care poate schimba neaştept de multe:

    REVOLUŢIA VOTULUI ÎNCEPE CU TINE!

vreaupresedinte.ro

 

Ce trebuie să înţelegeţi, domnule preşedinte Iohannis, de la noi, cei care am stat la cozile umilinţei

18 nov 2014 192 afisari
Ce trebuie să înţelegeţi, domnule preşedinte Iohannis, de la noi, cei care am stat la cozile umilinţei

Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, al doilea episod umilitor pentru românii din diasporă. Duminică, mii de persoane au aşteptat, din nou, în frig, la cozi întinse pe kilometri întregi, să voteze. Au reuşit să pună ştampila pe buletinul de vot însă, doar cei mai „norocoşi”, care s-au aşezat la rând cu ore bune înainte de deschiderea secţiilor. A trăit asta pe propria-i piele şi Lucian Brujan, un român originar din Lugoj, stabilit în Germania: „Noi, diaspora, am vrut să votăm pentru că este un drept fundamental. Dobândit prin nenumărate vieţi omeneşti răpuse de comunism. Nu ne-am lăsat umiliţi, dezbinaţi sau manipulaţi. Ne-am informat şi documentat. Nu am vrut să fim 'rupţi' de ţară, ci am vrut să demonstrăm că ne pasă”, a explicat el într-o scrisoare transmisă Gândul.

Lucian Brujan are 33 de ani şi este originar din Lugoj. Locuieşte însă, de peste 12 ani, în Germania, fiind manager ştiinţific pentru relaţii internaţionale la Academia Naţională de Ştiinţe ale Germaniei, la Halle şi Berlin. A votat şi pe 2 şi pe 16 noiembrie, dar nu fără „sacrificiu”. A stat la coadă ore în şir, alături de alţi români, împrietenindu-se şi punând împreună ţara la cale.

„Ne-a unit dorinţa de schimbare, pentru că după 25 de ani de la Revoluţie suntem sătuli de sistemul corupt din ţară, de instituţii care nu funcţionează, de aroganţă şi mârlănie, de furt şi pile, de incorectitudine şi neputinţă”, a povestit el într-o scrisoare trimisă gândul.

Cum va începe schimbarea de care vorbeşte Lucian? „Trebuie să trecem la Arbeit, adică la muncă”, spune el. Şi are un mesaj şi pentru preşedintele proaspăt ales: „Herr Johannis, enttäuschen Sie uns nicht, adică, nu ne dezamagiţi!”. Dincolo de acest mesaj, există şi un avertisment: „Probabil d-ul Iohannis va avea cea mai scurtă perioadă de graţie de după 1989. Acum, răbdarea se drămuieşte bine”.

Publicăm mai jos scrisoarea lui Lucian Brujan:

„Nu, aceste alegeri nu au fost un fapt divers! Şi nu se încheie deja!

Am simţit-o stând la coadă la vot în faţa Ambasadei României din Berlin, Dorotheenstraße. Acolo am întâlnit oameni din toate regiunile ţării şi de toate profesiile: bucătari, intelectuali, muncitori constructori, artişti, îngrijitori de bătrâni, IT-işti etc. Ne-a unit dorinţa de schimbare, pentru că după 25 de ani de la Revoluţie, suntem sătui de sistemul corupt din ţară, de instituţii care nu funcţionează, de aroganţă şi mârlănie, de furt şi pile, de incorectitudine şi neputinţă. De partide, indiferent de denumire – căci toate se trag din PCR şi, precum cloşca cu pui, au adunat sub poala lor tot felul de parveniţi ghidaţi de interesul personal şi de obsesia banului. Sătui de toate acelea care ne-au determinat să plecăm din ţară.

Pentru toţi cu care am vorbit, plecarea a însemnat o durere, o despărţire. Aşa ceva îţi rămâne ca o rană în suflet ce nu se poate vindeca, eventual doar închide. Pe unii, aceste regrete îi apasă până azi, în timp ce alţii au trecut cu stoicism peste şi s-au realizat în ţara de adopţie. Au demostrat străinilor că nu toţi românii „corespund” prejudecăţilor lor. Au muncit mult şi au clădit, au îndurat discriminarea şi statutul de cetăţeni de mâna a doua. Au trăit modest şi au strâns economii. Neîncetat însă, au fost cu gândul la cei de acasă, i-au ajutat cum au putut, pentru că la finalul zilei, fiecare avea pe cineva „lăsat acasă”.

Noi, diaspora, am vrut să votăm pentru că este un drept fundamental. Dobândit prin nenumărate vieţi omeneşti răpuse de comunism. Nu ne-am lăsat umiliţi, dezbinaţi sau manipulaţi. Ne-am informat şi documentat. Nu am vrut să fim „rupţi” de ţară, ci am vrut să demonstrăm că ne pasă. Am votat în primul rând pentru voi, cei de acasă, chiar dacă vouă poate nu vă este clar acest lucru.

Ne întrebau nemţii care treceau, de ce stăm la coadă. Pentru vot. Reacţia: între uimire şi neînţelegere. Nu poţi să îi explici raţional unui neamţ, de ce cineva stă ore în şir în frig pentru ca să pună o ştampilă. Unii criticau autorităţile germane, de ce nu puseseră la dispoziţie spaţii pentru votare... Îi „linişteam” frumos, spunându-le concluzia zilei: votul nostru nu s-a vrut, s-a obstrucţionat, şi aceasta direct de către guvern. Un guvern care îşi bate joc de cetăţeni, actionează ilegal şi nedemocratic. Un guvern anti-cetăţean. Un guvern care nu mai are altceva de făcut decât să demisioneze! Şi să lase loc unor tehnocraţi, căci România are destui oameni de calitate în ţară şi în diaspora.

Puţini au crezut în acest rezultat. Să fim clari: nu e victoria lui Herr Iohannis şi nici meritul ACL, nu! Este victoria votului exprimat, victoria speranţei, victoria tuturor cetăţenilor români – indiferent de religie, orientare sau apartenenţă etnică. Este o victorie care ne-a trezit ca ţară. Care ne obligă să punem umărul şi să muncim, să ne asumăm responsabilităţi şi nu în cele din urmă să ne schimbăm ca stat, neam şi popor. Aparent am avut nevoie de 10 ani de d-ul Băsescu & Co. ca să ne dăm seama pe cine NU vrem la vârful statului şi doar de 3 ani ca să ştim sigur pe cine NU vrem la vârful guvernului. Probabil d-ul Iohannis va avea cea mai scurtă perioadă de graţie de după 1989. Acum, răbdarea se drămuieşte bine.

Când trăieşti în străinătate, ajungi să iubeşti limba română. Ea ne spune că cine seamănă vânt, culege furtună. Cât adevăr... PSD şi d-ul Ponta, prin încercarea de a semăna ceartă între cetăţenii acestei ţări, au reuşit « performanţa » să întruchipeze mai tot răul ultimilor 25 de ani, canalizând spre ei protestul, nemulţumirea, refuzul, respingerea, toate sentimentele negative. Au transformat PSD într-o imagine uscată a unor vremuri de mult apuse, de care România modernă, europeană în aceste momente se descotoroseşte. E dovada că PSD nu a fost şi nu este un partid al social-democraţiei, ci doar un hibrid balcanic dintre neo-comunism, oligarhie şi trafic de influenţă. Cu o sensibilitate spre cei defavorizaţi şi asistaţi, spre pomeni şi cadouri electorale. Da, dar cu mica diferenţă că toată această „grijă” pentru cei neajutoraţi pe viitor acestea nu face bine, ci doar crează dependenţă. Nici ceilalţi nu sunt mai buni – până la urmă politica post-1989 e ca un sac cu purici. Sau un cuib de viespi. Sau amândouă la un loc.

Politicienii deopotrivă perdanţi şi câştigători ai acestor alegeri trebuie să îşi înveţe lecţia: reformarea propriilor partide, ascultarea vocii alegatorilor, schimbarea sistemului de vot, şi multe altele... Mă tem însă, că acestea nu se vor realiza atât de repede. Iar diaspora trebuie să preia responsabilitate politică în ţară – rămâne de văzut sub ce formă.

Acum, trebuie să trecem la Arbeit, adică la muncă. Aceste alegeri sunt prevestirea unei schimbări profunde. De generaţie şi de abordare, de idealuri şi de opinii. O reinterpretare a libertăţii şi a responsabilităţii. O schimbare care vine din afara partidelor şi a aşa-zisei (ne-autenticei) societăţi civile. Pentru aceasta, avem nevoie de « omul potrivit, la locul potrivit », adică la vârful statului. De un garant al statului de drept şi al constituţiei, de un mediator adevărat între polică şi societate, de un străjer al luptei anti-corupţie, de un om cu maniere şi bun simţ, un om cinstit şi deschis dialogului, un om tolerant şi pro-activ, unul care să ne facă mândri de el şi de România. Aşadar, Herr Johannis, enttäuschen Sie uns nicht, adică, nu ne dezamagiţi.

Poanta (nu ponta!) zilei: 'pe-un picior de plai, pe-o gură de rai', o ţară la răscrucea vremurilor şi geografiilor, dă o lecţie de democraţie cât se poate de fermă, atât ţărilor vecine intrate în vârtejul populismului şi radicalismului, cât şi marii « doamne » Europa. Un român neamţ, minoritar etnic şi confesional devine preşedinte al statului, în ciuda celei mai murdare campanii din 1989 încoace, în ciuda dezavantajului strict numeric din primul tur, cu ajutorul generaţiei post-comunism, a Facebook-ului şi a celor indecişi. În multe democraţii cu tradiţie din Europa, un astfel de scenariu e puţin probabil.

Chapeau, România!”

Lucian Brujan lucrează, din 2012, în serviciul public federal, la Academia Naţională de Ştiinţe a Germaniei. De asemenea, momentan este şi lector asociat la Universitatea Germană Andrássy din Budapesta, Facultatea de Relaţii Internaţionale, unde predă două module: „Post-Socialist Transition Countries and Economies” şi „Economic Geography”. Între 2006 şi 2012 a lucrat ca asistent şi apoi lector la Universitatea din Tübingen, Germania, Institutul de Geografie, iar între 2010 şi 2012 ca director pentru relaţii internaţionale şi comunicare tot la Universitatea din Tübingen.

S-a născut în Lugoj, dar trăieşte în Germania din 2002. Din anul 2011 are şi cetăţenie germană.

Comentarii