•  

    VREAU

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume.

    Vreau să cresc, să visez, să aleg.

    Dacă spui acum aceste trei lucruri simple, cine aude vocea ta?

    Ai vrut libertate şi ţi-au dat linişte. Liniştea lor. Ai vrut schimbare şi ţi-au dat oamenii. Oamenii lor. Ai vrut să trăieşti bine şi ţi-au spus bine. Binele lor.

    Au trecut 25 de ani, iar viaţa ta a ajuns viitorul lor.

    După 25 de ani, îţi vor cere din nou să speri.

    Azi, poţi să ieşi din rând. Să le faci o surpriză. Să nu mai aştepţi. Să nu te mai plângi. Să le spui în faţă: vreau să-mi iau viaţa înapoi.

    E simplu: azi, eu vreau să fiu preşedinte. Azi, eu ştiu ce vreau. Şi nu sunt singur. Azi, în România mea, te vreau şi pe tine preşedinte. Eu, tu, noi avem azi puterea. Alege! Fă-ţi ziua de mâine mai fericită decât ziua de azi.

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume. Vreau.

Cu Gândul la România

Provocarea lui Dorli Blaga, fiica lui Lucian Blaga, pentru tinerii din România: "Eu o să mă duc la vot, ştiu ce nu o să votez"

8 sep 2014 396 afisari
Provocarea lui Dorli Blaga, fiica lui Lucian Blaga, pentru tinerii din România:

Dacă ar putea schimba ceva în viaţa ei, Dorli Blaga ar modifica întreaga perioada de după Revoluţie, pentru că atunci a avut mari speranţe, dar "clasa politică toată s-a degradat", iar "nivelul discursurilor a scăzut", afirmă fiica filosofului Lucian Blaga. Nemulţumită de faptul că Victor Ponta nu i-a răspuns la scrisoarea prin care îi cerea să intervină pentru ca sutele de  manuscrise de la Muzeul Literaturii Române, care a fost retrocedat, să fie depozitate într-un loc unde să fie păstrate în cele mai bune condiţii, dar şi pentru că în şcoală se studiază prea puţin din opera lui Lucian Blaga, din vina Ministerului Educaţiei, Dorli Blaga spune că, deşi prezenţa la alegerile din toamnă pentru fotoliul de la Palatul Cotroceni va fi scăzută, va merge la urne, pentru că ştie cu siguranţă pe cine nu va vota.

Dorli Blaga atrăgea, la începutul lunii august, atenţia că mutarea manuscriselor în Casa Presei nu era o soluţie potrivită, pentru că manuscrisele lui Blaga, Sadoveanu, Rebreanu, T. Maiorescu, Slavici, Pillat, Comarnescu, Zarifopol sunt de fapt pe  hârtie, care este cel mai perisabil suport,  motiv pentru care este nevoie de condiţii moderne de conservare, tocmai pentru că nu pot fi restaurate. La o lună de când a trimis scrisoare, Dorli Blaga nu a primit niciun răspuns de la autorităţi, a spus fiica filosofului Lucian Blaga într-un interviu pentru gândul.

Dorli Blaga propune ca manuscrisele tatălui ei să fie transferate la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, unde condiţiile pentru cărţile vechi de sute de ani sunt dintre cele mai bune.

Într-un interviu pentru gândul, Dorli Blaga arată că manuscrisele erau foarte importante pentru Lucian Blaga şi îşi aminteşte cum multe dintre acestea au fost salvate pe timpul bombardametelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atunci, Lucian Blaga a adăpostit manuscrisele în casa fratelui său, Lionel Blaga, notar la Cluj.

Fiica filosofului român susţine, în interviul acordat gândul, că perioada preelectorală pentru alegerile prezidenţiale va fi una urâtă, "pentru că nu fac decât să găsească defectele celeilalte părţi, nu e un dialog constructiv". "Vreau să văd nişte programe de guvernare. Cred că prezenţa la vot va fi scăzută. Eu o să mă duc la vot, ştiu ce nu o să votez. Dacă nu-mi convine nimic, o să-mi anulez buletinul să nu fie folosit. Ieşeam la vot şi în perioada comunistă, dar tăiam cu creionul chimic pe toţi cei care erau pe listă", mărturiseşte ea.

În opinia ei, programa şcolară ar trebui să cuprindă poeziile şi opera postumă a lui Lucian Blaga, prea puţin cunoscută în rândul elevilor. „Nu ştiu cine face această programe analitică la Ministerul Educaţiei, că mereu şi mereu intră în programă numai „Poemele Lumii” şi încă câteva poezii din tinereţe. Asta îl supăra şi pe tatăl meu. După mine ar trebui ca programa să cuprindă poemele postume cât de  mult, mai ales că sunt şi cicluri cu caracter politic, cum este cilcul Vârsta de Fier”, a opinat Dorli Blaga.

INTERVIUL PE LARG

Doamnă Dorli Blaga, la începutul lunii august aţi publicat o scrisoare deschisă pentru Victor Ponta în care atrăgeaţi atenţia asupra situaţiei patrimoniului de la Muzeul Literaturii Române, unde sunt sute de manuscrise valoroase, inclusiv cele ale tatălui dumneavoastră, filosoful şi scriitorul Lucian Blaga. Aţi primit vreun răspuns?

Nu, n-am am primit.

De ce credeţi că nu v-a răspuns nimeni?

Eu cred că domnul Ponta se gândea să transfere problema unui ministru al culturii pe care nu-l avem.

Între timp, tot nu avem ministru al culturii.

Nu avem pentru că nu a venit nicio propunere. Şi cea făcută de UDMR consider şi eu că nu e acceptabilă. Eu n-am nimic cu doamna respectivă, dar ea a lucrat la Oradea ca funcţionar, nu ca primar.

În aceste condiţii acţiunea de la Muzeul Literaturii merge mai departe, manuscrisele au fost mutate.

Sunt ambalate şi duse la Casa Scânteii. Probabil că se va lua o hotărâre. Cineva mi-a spus aşa,  cineva din familia noastră care mai are legătură culturală, că s-a hotărât împărţirea manuscriselor între Biblioteca Naţională, cea nou deschisă, şi Biblioteca Municipală, fostă Sadoveanu.

Dar nu e nimic oficial. Ce veţi face mai departe?

În dialogul meu la Festivalul Dilemei Vechi de la Alba Iulia am propus complexul de acolo, adică  Biblioteca Batthyaneum. Eu am fost acolo de cel puţin două ori. Am fost odată în august 1944, când am plecat de la Căpâlna, unde eram refugiaţi de bombardamente. Am fost cu tatăl meu la Alba Iulia să ne întâlnim cu Venturia Goga, pentru că toate instituţiile atunci erau dispersate din cauza bombardamentelor. Şi ea, care conducea un fel de instituţie căreia îi spunea patronaj, era cazată în Cetatea Alba Iulia. Şi atunci  cred că ne-au cazat în nişte clădiri care ţineau mai mult de Biserica Catolică.

Dar aşa, ca amintire, cred că acolo am fost cazaţi. Pentru că tatăl meu s-a dus să vorbească cu ea pentru asistentul  lui, Zevedei Barbu, care a fost arestat în 1943, (pentru că n.r.) era în Partidul Comunist în ilegalitate, ca să-i mai îmbunătăşească situaţia. Doamna Goga era o foarte abilă diplomată şi ştiu că atunci au discutat, am stat o zi întreagă. Ne-a creat nişte condiţii deosebite.

Mai târziu, când fiica mea avea 10 ani, am făcut cu ea o călătorie prin mai multe locuri în care a stat tatăl meu. Şi ne-am oprit şi la Alba Iulia şi am vizitat Biblioteca Batthyaneum şi toată clădirea, că au acolo case vechi de sute de ani. Am spus săptămânile trecute la Alba Iulia că poate cea mai potrivită soluţie ar fi să preia Batthyaneum manuscrisele. Acolo e într-adevăr şi pază şi sunt şi condiţii de conservare,  ei au carte veche de sute de ani, iar totul trebuie conservat în cele mai bune condiţii. Li s-a părut foarte interesantă ideea. Biblioteca Batthyaneum este acum subordonată Bibliotecii Naţionale, ca o sucursală. Fiind proprietatea statului nu văd, nicio problemă.

Veţi propune acest lucru Ministerului Culturii?

O să văd dacă mai fac vreo scrisoare. Vreau să-i scriu directoarei de la Batthyaneum, că se pare că este o persoană foarte pricepută în domeniu.

De ce credeţi că autorităţile române au această atitudine  faţă de patrimoniu, faţă de cultură?

Pentru că nu ştiu şi nu-i interesează. Adică ei s-au gândit că trebuie găsită doar altă clădire pentru acele manuscrise. Dar nu asta este esenţailul, condiţiile trebuie să fie de aşa natură încât hârtia să nu se deterioreze. Domnul George Ganea, care a făcut ediţia critică a operei lui Lucian Blaga, care a apărut după ediţia operei de la Editura Minerva pe care am scos-o conform testatamentului, îmi tot spunea că, în anumite lucrări, enunţurile de bază erau scrise multe cu creionul, cu cerneală şi cu corectură, şi că de la sine,  fără să lucrezi, anumite intervenţii ale tatei au dispărut. Tata scria simplu cu creion şi cu peniţă. Avea mai multe feluri de cerneală. El a scris cu toc simplu şi cu peniţă, avea o călimară din porţelan, din Viena luată, cu patru recipiente, în care avea şi cerneală albastră, dar avea  şi maro şi roşie. Şi anumite înseamnări cu cerneală au dispărut de la sine.

Ce soluţii ar exista în acest caz?

La Muzeul Literaturii existau nişte foiţe, pentru că hârtia este acidă, ţineau manuscrisele între nişte file, în hârtie specială. Cred că acum există mijloace moderne pentru această hârtie. Şi apoi aceste manuscrise ar trebui digitalizate, ceea ce nu exista când eu le-am dat, până în 1990.

Aţi donat atunci toate manuscrisele, mai puţin romanul „Luntrea lui Caron”.

Da. După aceea,  am donat lucrări mai mici la Biblioteca Universitară. "Luntrea lui Caron" nu era publicabilă înainte de 1989. Varianta scurtă este la Alba Iulia, la Muzeul de Istorie, iar varianta lungă e la Biblioteca Universitară.  Pe vremea comuniştilor nu se putea publica. La un moment dat, când au fost arestaţi nişte prieteni ai soţului meu, am ascuns împreună cu soţul meu manuscrisul. Şi nu l-am dat niciodată din casă.

Înainte de Revoluţie aveaţi vreo speranţă că  veţi publica vreodată "Luntrea lui Caron"?

În general, n-aveam nicio speranţă în ultimii ani.

Care dintre miniştri culturii de după  1989 vi s-a părut cel mai bun?

Andrei Pleşu şi Caramitru. Ceilalţi au făcut mai puţin.

Dacă erau ei astăzi, se mai întâmpla  problema cu manuscrisele?

La ei puteai să ajungi mai repede şi aveai cui să te adresezi.

Cum credeţi că ar fi reacţionat Lucian Blaga astăzi dacă ar fi văzut această situaţie?

Vreau să vă spun că am călătorit foarte mult. Şi îmi aduc aminte de trei momente foarte importante, dar unul reflectă chiar poziţia tatei în privinţa manuscriselor.  Când a  fost refugiul din Transilvania de Nord, după Dictatul de la Viena, noi eram la Bistriţa, în grădina noastră.  Atunci tata m-a suit pe mine în maşină şi mi-a dat şi manuscrisele, să merg la Cluj. De la Cluj, primul drum a fost să mă ducă pe mine şi manuscrisele la fratele lui, Lionel Blaga, care era notar public. Manuscrisele erau importante.

Imagine cu Dorli şi Lucian Blaga / Arhivă personală

Când a terminat „Fiinţa istorică”,  tatăl dumneavostră v-a spus că acum poate să moară. Ce aţi simţit atunci?

Nu m-am gândit la asta, pentru că nu dădea semne de boală.

Care sunt cele mai dragi amintiri alături de Lucian Blaga?

Cam ce am scris în cartea mea "Tatăl meu, Lucian Blaga". Am predat o nouă ediţie revizuită, am mărit mult addenda, pentru că am primit diverse materiale de la CNSAS. Una dintre amintirile cele mai dragi este de la 16 ani. Eram la Sibiu. Când eram bolnavă. Mama mea nu se simţea prea bine. Tata era la Făgăraş, într-o excursie cu familia Avramescu. Atunci l-au chemat şi a venit să aibă grijă de mine, el mă liniştea. S-a ocupat mult atunci de mine.

Aveaţi o legătură specială tată-fiică. Vă povestea despre ce scrie, despre sistemul lui filosofic?

Îmi dădea cărţi. Dar nu era nimic forţat şi nu în domeniul fiolosofiei. În ultima clasă de liceu începuse duminica dimineaţă să-mi ţină lecţii de istoria filosofiei. Am început cu Antichitatea şi n-am ajuns mult prea departe, dar am făcut ceva lecţii.

Nu v-a impus să urmaţi filosofia?

Nu. Pe mine m-a interesat fizica. Şi el era la curent cu tot ce ţinea de fizica modernă. Avea cărţi aduse din străinătate  şi discutam.

Spuneaţi că aţi primit documente de la CNSAS. Despre ce anume sunt materialele de la CNSAS? Despre urmărirea lui Lucian Blaga?

Nu despre urmărirea lui, pentru că dosarul lui a fost închis în 1975. Sunt două volume. Eu n-am primit dosarul meu, dar tot apar în alte dosare. Am fost şi cercetătoare acreditată acolo, colaborez cu cei de la CNSAS.

Ce anume din dosarele acestea v-a mâhnit?

Am descoperit la dosarul soţului meu prieteni foarte buni care erau angajaţi ca turnători. Şi am devenit foarte sensibilă. Sunt oameni  care au tendinţa să-i ocrotească, să le găsescă scuze. Cum a fost, de exemplu, cu Augustin Doinaş. A fost închis acolo un an, a ieşit de acolo şi a continuat. Nu era chiar obligat. Mai e şi domnul Balotă (eseistul Nicolae Balotă, fost colaborator al Securităţii n.r.), a murit acum, Dumnezeu să-l ierte! Eu nu pot să trec peste asta.

Aţi avut probleme din cauza turnătoriilor prietenilor?

Nu, dar ca idee. Soţul meu a avut probleme în 1965, cu studenţii de la facultate. După ce am văzut dosarele, eu i-am descoperit cine erau de fapt prietenii turnători, că aveau toţi nume de cod,  şi Pavel Apostol, şi Şerban şi Alexandru Roşca. Roşca nu venea la noi în casă, dar se întâlneau. Nu  am mai cerut să-l deconspire, că m-am săturat.

Vi se pare că s-a mai curăţat viaţa cultură şi societatea după această deconspirare?

Mi se pare că s-a făcut un lucru foarte bun cu comisia prezidenţială. Când m-am dus eu pe str. Dragoslavele, unde aveau sediu cei de la CNSAS,  aveau câteva sute de dosare, acum au 24 de km cel puţin. Ceea ce este foarte bine, pentru că adevărul trebuie cunoscut. Sunt unii care nu vor să ştie, e treaba lor, e opţiunea fiecăruia.

Perioada pe care o trăim este tulbure dacă ne uităm în  vecinătatea nostră, la Ucraina, la Rusia.  Unii spun că avem deja al treilea război mondial. Dumneavostră, care aţi trecut printr-un război, cum vedeţi aceste vremuri?

Odată l-am întrebat pe tata ce crede despre Războiul Rece şi mi-a zis atunci că totul se va rezolva prin tratative. Aşa şi acum, tot prin tratative ar trebui să se rezolve.

Vă aduce aminte perioada aceasta de ceva ce aţi mai trăit?

Nu direct. Războiul l-am trăit în România. O parte din  război, la Sibiu, eram la liceul  german, acolo am cunoscut sentimentele de discriminarea prima dată.  Uneori, mergeam în grup în parc cu o profesoară să facem nişte lecţii. Eram mici, de 11-12 ani. Şi le auzeam pe colegele mele „cu aia nu vorbim că umblă cu români”.

După război s-a gândit Lucian Blaga să plece din România?

Nu. Tatăl meu s-a întors în România mistuit de dorul ţării în anii de diplomaţie. După război a făcut toate opţiunile pe care le-a făcut cu toate riscurile, pentru că i s-au făcut nişte oferte. Eu aş fi putut la 20 de ani să optez pentru cetăţenia elveţiană, pentru că eram născută în Elveţia, dar nu am făcut-o.

Aţi spus, la un moment dat, că trebuie să fiţi buldogul de pază al operei lui Lucian Blaga. Ce se va întâmpla după dvs?

Se va ocupa fiica mea. Am un contract cu Humanitas şi lucrările care se epuizează se reiau.

În programa şcolară elevii învaţă despre opera poetică a lui Lucian Blaga. Credeţi că ar trebui mai mult?

Asta este o chestiune care îl deranja deja pe tata când am venit în ţară. El îi învinua pe profesori. Acum, eu nu vreau să-i învinuesc pe profesori pentru că sunt mizerabil plătiţi şi copiii sunt destul de superficiali şi de zburdalnici. Şi nici părinţilor nu poţi să le ceri foarte mult să-i ajute pe copii. Chestiunea este că tot timpul în programa analitică, nu ştiu cine face această programă analitică la Ministerul Educaţiei, că mereu şi mereu intră în programă numai „Poemele Lumii” şi încă câteva poezii din tinereţe. Asta îl supăra şi pe tatăl meu. După mine ar trebui ca programa să cuprindă poemele postume cât de  mult, mai ales că sunt şi cicluri cu caracter politic, cum este cilcul "Vârsta de Fier". Acolo fiecare poezie are un substrat politic. Apoi, "Luntrea lui Caron" ar trebui discutată, romanul ăsta nu e numai un roman de dragoste, este un fel de proces al comunismului.

Dacă ar fi să schimbaţi ceva din viaţa dumneavoastră care ar fi?

Toată perioada de după Revoluţie. Pentru că am avut mari speranţe atunci şi clasa politică toată s-a degradat, nivelul discursurilor a scăzut.

Cum vedeţi perioada preelectorală pentru alegerile prezidenţiale?

O să fie o perioadă urâtă. Pentru că nu fac decât să găsească defectele celeilalte părţi, nu e un dialog constructiv. Vreau să văd nişte programe de guvernare. Cred că prezenţa la vot va fi scăzută. Eu o să mă duc la vot, ştiu ce nu o să votez. Dacă nu-mi convine nimic, o să-mi anulez buletinul să nu fie folosit. Ieşeam la vot şi în perioada comunistă, dar tăiam cu creionul chimic pe toţi cei care erau pe listă.(Andreea Ofiţeru)

 

 

Comentarii