•  

    VREAU

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume.

    Vreau să cresc, să visez, să aleg.

    Dacă spui acum aceste trei lucruri simple, cine aude vocea ta?

    Ai vrut libertate şi ţi-au dat linişte. Liniştea lor. Ai vrut schimbare şi ţi-au dat oamenii. Oamenii lor. Ai vrut să trăieşti bine şi ţi-au spus bine. Binele lor.

    Au trecut 25 de ani, iar viaţa ta a ajuns viitorul lor.

    După 25 de ani, îţi vor cere din nou să speri.

    Azi, poţi să ieşi din rând. Să le faci o surpriză. Să nu mai aştepţi. Să nu te mai plângi. Să le spui în faţă: vreau să-mi iau viaţa înapoi.

    E simplu: azi, eu vreau să fiu preşedinte. Azi, eu ştiu ce vreau. Şi nu sunt singur. Azi, în România mea, te vreau şi pe tine preşedinte. Eu, tu, noi avem azi puterea. Alege! Fă-ţi ziua de mâine mai fericită decât ziua de azi.

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume. Vreau.

Cu Gândul la România

„Guvernul nostru aşa a vrut să fim: în genunchi şi umiliţi. Dar noi ne-am păstrat demnitatea”. Avertismentul românilor din străinătate pentru politicienii de acasă

19 nov 2014 168 afisari
„Guvernul nostru aşa a vrut să fim: în genunchi şi umiliţi. Dar noi ne-am păstrat demnitatea”. Avertismentul românilor din străinătate pentru politicienii de acasă

Duminică, 16 noiembrie, Stuttgart. Mii de români stau la coadă în faţa secţiei de votare de la consulatul onorific din oraşul german. Printre ei, Iulian Stănescu Butoi, un tânăr originar din Târgovişte. Cu experienţa primului tur de scrutin încă proaspătă în minte, este vesel: poate că de data aceasta avea să fie mai bine.

„Am ajuns la Stuttgart în jurul orei 10 şi ceva şi la 11 m-am aşezat la coadă împreună cu un grup de tineri ce i-am întâlnit pe stradă şi se chinuiau cu un telefon să găsească adresa consulatului. I-am reperat după umblet, după port, după chip, că sunt conaţionali de-ai mei şi le-am zis să vină după mine, că ştiu unde se află”, a povestit el pe pagina sa de Facebook.

„Ajuns acolo, am dat o tură să mă întâlnesc cu ceilalţi tineri ce i-am întâlnit în turul întâi, şi unde am legat prietenii pentru un scop comun: un proiect de ţară diferit. Ne-am sunat la telefon şi am studiat cum putem ajuta să meargă totul în ordine, având experienţa de acum două săptămâni. Atmosfera era una de veselie. Coada era uriaşă, cu mii de persoane. (…) Am făcut o coadă paralelă pentru femei gravide şi cu copii mici şi am început să cântăm, să fluturăm steaguri, să scriem bannere şi între urale să le trecem din mână în mână. (...) Chiar dacă aşteptam de ore şi ore în picioare, nu eram trişti. (...) Într-un final am făcut rost şi de o portavoce şi ne întreţineam cu ea scandând lozinci precum Vrem să votăm, Jos Ponta, Ponta, nu uita / Diaspora nu te vrea, Klaus Klaus, scapă-ne de Mickey Mouse”, şi-a amintit el.

La ora 17:00 însă, balonul de săpun se sparge.

„Apare Poliţia germană, înarmată cu tot echipamentul – bastoane etc – şi se postează în interiorul Consulatului şi în afară şi nu ştim din ce cauză 30 de minute nu mai votează nimeni”, a scris Iulian Stănescu. „După aceste 30 de minte, coada mergea foarte încet. Lucrul acesta a început să exaspereze mulţimea, căci unii veniseră de la 400 de km, lăsaseră copiii singuri acasă şi făceau calcule dacă nu era mai bine să fi mers la Bonn, Basel sau Strasbourg. (...) Am cântat imnul ţării de câteva ori, dar oboseala şi exasperarea începea să îţi facă simţită prezenţa. Majoritatea aveau minim opt ore de stat în picioare şi nu ajunseseră la uşa Consulatului măcar”, a adăgat el.

„Iuliane, ăştia ne fură!”

În vreme ce unii au ales să plece, alţii s-au îndârjit şi mai tare, mai ales după ce primele veşti legate de rezultatele exit-poll-urilor au sosit din ţară.

„Dintr-odată Mike (un prieten, n. red) îmi strigă de la opt paşi depărtare din mulţime, căci din cauza înghesuielii nu putea ajunge la mine, ceva de genul Iuliane, ăştia ne fură!. Zic cum ne fură?. Nu înţelegeam, eram mirat. Şi îmi zice Păi preşedintele secţiei de votare, împreună cu pedediştii şi cine mai sunt pleacă acasă. Nu îmi venea să cred. M-am urcat pe masa unde înainte de completau formulare, ca să văd ceva ce refuzam să cred că poate fi posibil. Preşedintele secţiei de votare, împreună cu ceilalţi membri, flancaţi de jandarmii care făcuseră un tunel, au plecat şi în fugă, pe furiş, fugeau în coloană unul câte unul (...), Luaseră şi ştampilele de vot cu ei”, a relatat bărbatul.

Aproximativ 1500 de persoane se mai aflau în secţia de votare la acel moment. S-a încercat un dialog, dar în zadar. „situaţia s-a tensionat la maxim”.

 

„Consulul, în diseperare, ia portavocea (...) şi strigă la noi: Iohannis a câştigat! Iohannis a câştigat!, crezând că asta e tot şi plecăm acasă. Am strigat Ura!, ne-am bucurat un minut, apoi am reluat protestul”, a povestit Iulian pe reţeaua de socializare.

(...) Unii tineri de 18-22 de ani s-au urcat pe mese şi au început să scandeze Cenuşăreselor, nu plecaţi / Staţi cu noi şi luptaţi!. În acel moment am văzut jandarmii cum se grupează lângă scară, în formţie, nu mai stăteau răsfiraţi sub formă de cordon de Poliţie şi ân echipamentul lor a apărut şi casca cu vizor pentru şarjare. O persoane a aruncat cu o sticlă spre reprezentantul PSD, dar l-a nimerit pe şeful Poliţiei germane.  (... ) Salvarea a venit de la un grup de fete tinere studente românce, care au reuşit să salveze intervenţia în forţă a jandarmilor (...). Ne-a luat portavocea din mână şi într-o germană impecabila şi plină de emoţii, cu sughiţuri de plâns, una dintre ele a explicat faţă de toţi să audă toată lumea din sală de ce stăm acolo: Nu suntem tineri huligani şi pusi pe scanda, ci tineri care nu îşi doresc decât o viaţă  mai bună, o ţară fără corupţie, fără hoţie (...) şi că stăm aici pentru că aceşti oameni ne-au furat dreptul legitim de a vota, de a ne spune părerea, ne iau dreptul de a ne exprima indignarea faţă de ei prin vot. În acel moment, şeful Poliţiei germane, care stătea desupra noastră pe trepte, la balcon, a încuviinţat din cap la speechul tinerei studente şi a făcut semnul OK (…) Ăsta a fost semnalul la care am răsuflat uşuraţi. Am ştiut că nu o să dea în noi cu bastoanele”, a continuat el.

„Astăzi am intrat cu adevărat în Europa”

Dezondământul? Un gest emoţionant al celor câteva sute de tineri aflaţi încă în Consulat. „Ne-am pus unii în genunchi, alţii pe jos, în fund, câteva sute de tineri ce am rămas acolo, în faţa Poliţiei, în Consulat, fără să renunţăm. Cineva a spus aşa la portavoce, în limba germană: Stăm aici, în faţa dumneavoastră, unii în genunchi, să vă mulţumim că nu aţi folosit violenţa împotriva noastră, dar în primul rând pentru că Guvernul nostru aşa a vrut să fim: în genunchi şi umiliţi. Dar noi ne-am păstrat deminitatea şi astăzi am intrat cu adevărat în Europa. Ne-am câştigat acest drept demonstrând că suntem dispuşi să luptăm şi să suferim ca să împărtăşim aceleaşi valori ca şi dvs, cei din Germania, unde muncim – democraţie, justiţie, stat de drept, dreptul la liberă exprimare şi la votare. Astăzi suntem şi noi europeni (...)!”, a povestit Iulian Stănescu Butoi.

„Poliţia germană nu mai era interesată să ne dea cu bâta în cap, ci era interesată de ce plângem, de ce ţipăm, de ce suntem aşa indignaţi. Voiau să ştie ce se întâmplă cu noi. La puţin timp, şeful Poliţiei Germane a dat ordin jandarmilor să evacueze sala, iar jandarmii s-au retras în uralele şi aplauzele noastre. Noi ne-am îndreptat spre o masă, unde am completat în ordine şi liniştiţi o plângere către Curtea Constituţională, şi după aceea spre maşinile noastre”, a adăugat el.

FOTO: FAcebook / Laura Coroianu

Aşa se încheia lunga zi în care românii de peste graniţe şi-au demonstrat mai întâi lor, apoi autorităţilor, că ei au puterea: „Ne-am luat rămas bun cu un sentiment profund în suflet... data viitoare când cineva mai atentează la drepturile noastre fundamentale, vom ieşi în stradă şi vom lupta. Iar ştampila noastră îi va ustura! Am învăţat să ne organizăm, am învăţat să fluturăm drapele, să scriem bannere, să împărţim apă şi ce mai aveam cu cel de lângă noi, am învăţat singuri (...) cum să mobilizăm lumea, cum să o motivăm, cum să ţinem flacăra vie, cum să ne facem auziţi, dar, mai presus de toate, ŞTIM SĂ REZISTĂM! Revoluţia votului a început odată cu noi. VREM O ŢARĂ CA AFARĂ!”.

FOTO HOMEPAGE: Bogdan Dubei

FOTO MAIN: Dana Georgescu

Alte articole recomandate

Comentarii