•  

    VREAU

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume.

    Vreau să cresc, să visez, să aleg.

    Dacă spui acum aceste trei lucruri simple, cine aude vocea ta?

    Ai vrut libertate şi ţi-au dat linişte. Liniştea lor. Ai vrut schimbare şi ţi-au dat oamenii. Oamenii lor. Ai vrut să trăieşti bine şi ţi-au spus bine. Binele lor.

    Au trecut 25 de ani, iar viaţa ta a ajuns viitorul lor.

    După 25 de ani, îţi vor cere din nou să speri.

    Azi, poţi să ieşi din rând. Să le faci o surpriză. Să nu mai aştepţi. Să nu te mai plângi. Să le spui în faţă: vreau să-mi iau viaţa înapoi.

    E simplu: azi, eu vreau să fiu preşedinte. Azi, eu ştiu ce vreau. Şi nu sunt singur. Azi, în România mea, te vreau şi pe tine preşedinte. Eu, tu, noi avem azi puterea. Alege! Fă-ţi ziua de mâine mai fericită decât ziua de azi.

    Vreau. Un singur cuvânt care poate face o viaţă. Pune-l oriunde şi poate ridica o lume. Vreau.

Cu Gândul la România

1 DECEMBRIE. Scrisoare din Bruxelles: „România în care m-aş întoarce este o ţară în care normalitatea nu e o excepţie de breaking news"

1 dec 2014 1197 afisari
1 DECEMBRIE. Scrisoare din Bruxelles: „România în care m-aş întoarce este o ţară în care normalitatea nu e o excepţie de breaking news

La Bruxelles, de 1 Decembrie, românii din diasporă se vor aduna în Piaţa Schuman. Data cu semnificaţie istorică pentru ţară va fi însă şi contextul evenimentului din capitala Belgiei. Sub motto-ul „Fără fracturare hidraulică, fără cianurare”, Alexandru Popescu, activistul care a traversat Europa pe jos pentru a ajunge să înmâneze Parlamentului European mesajul societăţii civile româneşti, va fi întâmpinat de românii de peste graniţe. De asemenea, vor avea loc şi un mars de la Consiliul European până la Parlamentul European, un miting, dar şi o ceremonie găzduită de  grupul Verzilor şi de GUE/NGL, care au lupta împotriva  fracturării  hidraulice şi a cianurarii.

Toate acestea însă nu ar fi fost posibile fără implicarea unor oameni care, în ciuda problemelor întâmpinate, au încă încrederea că vocea lor poate fi auzită, că încăpăţânarea are deseori rezultate bune. Printre aceştia, Mihaela Popescu. Din anul 2007, românca de profesie jurist locuieşte în Regiunea Flamandă a Belgiei. În ultima perioadă însă, şi-a dedicat tot timpul şi atenţia proiectelor menite să protejeze mediul.

„Sunt membru activ al grupului informal SOS Roşia Montană Bruxelles, grup născut în urma evenimentelor din toamna românească”, a povestit ea într-un interviu acordat gândul. „Iniţial a avut ca scop desfăsurarea de proiecte pentru salvarea  Roşiei  Montane, lărgindu-şi ulterior  aria de activitate şi către alte teme de interes: fracturarea hidraulică, landgrabbingul, microhidrocentrale pe râurile de munte, despăduriri etc”, a mai explicat aceasta.

Pe 2 noiembrie, în primul tur al alegerilor electorale, Mihaela Popescu a votat la Bruxelles, la Consulat, la una dintre cele patru secţii de votare organizate la Bruxelles – singurele din Belgia: „Lucrurile au mers destul de repede faţă de alte oraşe din Europa. Am stat la coadă doar o oră şi jumătate (...) Dar am urmărit cu stupoare condiţiile de vot oferite celor de la Paris, Viena, Torino, Munchen, Londra, Stuttgart, Dublin”, îşi aminteşte ea.

„Inimile celor din diaspora bat la unison cu cele ale celor din ţară”

În duminica celui de-al doilea tur de scrutin, se afla în ţară, aşa că procesul de vot s-a desfăşurat în numai 10 minute. Lecţia a fost sau ar trebui totuşi învăţată după toate acestea: „Cred că cei care se ocupă de organizarea lor ar avea ceva de învăţat: anume că obstacolele ridicate în drumul nostru către vot nu au făcut decât să ne mobilizeze şi să ne determine şi mai mult să ne exercităm drepturile”, spune Mihaela.

„România, după cum s-a văzut, a reacţionat foarte prompt la incidentele înregistrate în diaspora. Au fost organizate proteste de solidaritate cu diaspora în nenumărate oraşe, lucru pentru care le mulţumim celor din ţară. Cred că, la un anumit nivel de simţire şi de conştientizare a anumitor lucruri, inimile celor din diaspora bat la unison cu cele ale celor din ţară. Toamna românească a trezit conştiinţe, a unit spirite, a născut şi coagulat mişcări civice, iar acest lucru se vede acum”, adaugă ea.

Ce altceva se mai vede? Speranţa încă vie în ochii românilor, crede Mihaela Popescu.

„Pe plan politic probabil vom asista la o nouă migrare în masă a politicienilor din Parlament, în clasicul proces de modificare a taberelor după alegeri şi în spiritul traseismului dâmboviţean. Pe plan social, observ însă că oamenii încă trăiesc euforia alegerilor. Partea pozitivă este că oamenii au acum speranţă”, afirmă românca.

FOTO: Facebook - Mihaela Popescu (stânga) şi Daria Pîrvu (dreapta), organizatoarele evenimentului de la Bruxelles

Speranţă are şi ea. Mărturiseşte că gândul reîntoarcerii acasă nu-i este străin: „Dacă România se va îndrepta pe drumul pe care ni-l dorim, desigur că mă voi întoarce în ţară”, spune Mihaela. „Am adresat această întrebare şi prietenilor mei din diverse oraşe din Europa şi nu numai şi mulţi au răspuns, fără ezitare, că s-ar întoarce imediat în ţară, pentru a contribui cu know-how-ul acumulat în ţările în care locuiesc acum la renaşterea ţării noastre”, mai povesteşte ea.

Efortul pentru schimbarea feţei României trebuie să fie unul comun: al oamenilor din ţară, al diasporei şi, nu în ultimul rând, al politicienilor şi a noului şef al statului.

„Aşa cum au spus grupurile noastre în Scrisoarea deschisă a diasporei către preşedintele ales Klaus Iohannis, ne dorim ca ţara noastră să revină acolo unde îi este locul: printre ţările privite cu respect pe plan internaţional”, a explicat Mihaela. „Aş cita din scrisoarea deschisă: Pe plan intern aşteptăm ca prin sintagma ‘România noastră’ folosită de Domnia-Voastră (Klaus Iohannis, n. red) să înţelegeţi că România este cu adevărat a noastră şi nu a celor care sunt, vremelnic, la putere şi-o împart şi o vând după bunul lor plac în dispreţul total al legii, şi nici a corporaţiilor din întrega lume, care au primit cadou toate resursele noastre naturale (terenuri arabile, păduri, petrol şi gaze convenţionale şi neconvenţionale, metale preţioase, ape minerale), cu beneficii umilitor-nesemnificative pentru România şi pentru cetăţenii săi şi cu riscuri enorme asupra mediului. Nu dorim continuarea politicii de transformare a României într-o colonie şi a românilor într-o forţă de muncă ieftină pe plantaţiile colonializate în propria ţară. Aşteptăm de la noul Preşedinte ca acesta să fie apărătorul intereselor naţionale şi al propriilor cetăţeni”, a adăugat ea.

„România în care m-aş întoarce ar fi o ţară în care normalitatea (...) nu ar fi o excepţie de breakingnews”

Iar pentru români, mesajul Mihaelei este mai degrabă un îndemn la implicare în tot ceea ce se întâmplă în jurul lor şi de care ar putea să depindă viitorul: „să lase pentru o clipă preocupările personale la o parte şi să se gândească la ceea ce se întâmplă cu ţara noastră, la drumul pe care aceasta se îndreaptă, pentru că s-ar putea să fie unul ireversibil. Să se implice mai mult în problemele comunităţii în care trăiesc, să ia atitudine faţă de încălcarea drepturilor omului, faţă de problemele grave care ameninţă România: gazele de şist şi fracturarea hidraulică, exploatările miniere prin cianurare, despăduririle masive, distrugerea râurilor de munte... Să se gândeasca că neimplicarea lor îi face complici la reuşita acestor proiecte cu impact ireversibil asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor”.

Gândurile sale către o Românie ideală sunt adunate acum într-o scrisoare scurtă, dar plină de înţeles: „România în care m-aş întoarce ar fi o ţară în care normalitatea ar prima şi nu ar fi o excepţie de breaking news, o ţară în care politicienii ar reprezenta chiar interesele celor care i-au ales, şi nu propriile intrerese, în care legea ar fi aceeaşi pentru toţi, în care oamenii care taie pădurile şi-ar da seama că îşi taie propriile resurse de oxigen, în care angajaţii companiilor care desfăşoară proiecte distructive pentru mediu şi-ar da seama că, cu fiecare proiect realizat, bat un cui în coşciugul copiilor şi nepoţilor lor...”

Alte articole recomandate

Comentarii